tristețea face-un popas

în albia secată a unui pârâu

se așază la sfat cu pietrele / martori

ai apelor învolburate ce poartă încă vii

amintiri cu pești și șoapte și susur de izvoare

tristețea braț la braț cu liniștea învăluie spații

inima ascultă plânsul padurii dorul ei de ape repezi

vântul a tăcut a încetat orice foșnet / împietrire moarte

pe neașteptate în tăcerea deplină țâșnește viața

zborul diafan al fluturilor albi / un dans în doi rotire

în spirală spre cer / se opresc o clipă pe corola unei flori

câte un fluture singuratic se avântă în căutarea celuilalt

zborul are sens doar în doi

o bucurie umple valea / sunt glasurile copiilor

Maria și David aleargă desculți pe pământul însetat

vocile lor cum susurul apei / tăcerea prinde viata / copiii

inventeaza jocuri cu viteza curgerii unei cascade

liniștea viața bucuria creației unde pier toate?

/ Rodica Dascălu / Zbor în doi /