în toiul iernii sau mai târziu,
spre primăvară, primesc
din partea Ioanei,
prietena mea din copilărie,
un semn, o fotografie ilustrând
un cuib de ghiocei firavi sau câteva
fire de zambile grăbite să înflorească.

de câte ori privesc gingașa floare,
roiuri de amintiri mă împresoară.
parfumul ei mă poartă ușor
peste pământul reavăn.
zăpada abia s-a topit.
un abur cald urcă,
amintindu-mi cum
grădina casei unde m-am
născut respiră la fel de intens.
în lipsa mea, pomii înfloresc iarăși.

Rodica Dascălu, 7 ianuarie 2021