nopți la rând visez

frânturi din copilăria-ndepărtată

ne-ntâlnim firește în odaia din față

unde Iisus din icoană veghează

caut înțelesuri

între veghe și somn rugăciuni

mintea tace

nu mai frământă idei frici iluzii

dialogul tensionat minte inimă încetează

se așterne liniștea de dincolo de timp

sufletul eliberat

călătorește asemeni pescărușilor

într-o zi senină de mai

când

păsările zboară spre cerul de azur

nu prea sus nici prea departe

fiindcă au rostul

de a însoți călătorii aflați în corabia vieții

asemeni lor sufletul în vis plutește

zbor amplu printre aștri

dor nesfârșit de Acasă

nicicând nu uită să se-ntoarcă-n zori

în trupul ostenit de atâta așteptare

dorul de copilărie

zbateri diafane de aripi

vis de-o noapte…

/ Rodica Dascălu / Vis de-o noapte /