Se făcea că,

Sufletul meu avea aripi,

Zbura spre Acasă

În ritmul bătăilor obosite,

De-atâtea încercări,

Ale inimii.

Era purtat de-o undă uriașă,

Indiferentă și totuși plină de viață,

Nu îi era nici bine, nici rău,

Nu gândea și nu simțea…

Dincolo de timp,

Precum o mișcare blândă

O frumusețe,

Un cântec nesfârșit ce înceta

Și renăștea din el însuși,

O vie respirație.

Înaripat zbura-n vis,

Spre nemurire,

Sufletul…

/ Rodica Dascălu / Vis,