dau mărturie despre dinamica vieții
culorile ruga zborul devenirea
rănile lumii strigă
în locul plin de viață cândva
casa cu obloanele trase un chip cu ochii stinși
portretul îndoliat al tatei stă de veghe
plâng arborii viguroși retezați în plină splendoare
viața mlădițelor e curmată de nemiloase atentate
pare un suflet împovărat
un petec de ogor năpădit de ierburi
pământul privește în sine însuși
nu acuză de indiferență sau răutate
se zguduie de propria lui neputință
purtăm patimile la vedere precum o emblemă
Dumnezeu revarsă harul Său perpetuă ninsoare
lacrima o fereastră spre vindecare…
/ Rodica Dascălu / Vindecare II ( Purtăm patimile la vedere ) /