ai pornit la drum cu sufletul trist,
parcă toate problemele grave ale lumii
și-au găsit sălaș în tine însuți: efectele pandemiei
nu dau semne că s-ar opri, războiul, atât de aproape
de firea noastră, stă să înceapă. grijile tale, fără soluții…
să nu mai fugi de durere.
te obișnuiești greu cu acest gând.
să-ți faci din suferință prieten de drum
lung. poți trăi recunoștința pentru fiecare
rază de soare ce îți mângâie și astăzi chipul.
tocmai când erai convins că mai greu
de atât nu se poate, te-ai întâlnit
cu experiența unui om încercat.
înfățișarea lui reflectă
cea mai intensă lumină.
îți ceri iertare pentru îndoială.
în parcul orașului,
privești bustul lui Eminescu.
numai el e veșnic viu, celelalte
așa cum vin vor pleca în curând.
bustul lui Creangă nemuritorul. în preajma
lui ai contemplat măreția naturii. iată, și-a înnoit
veșmântul. e alb strălucitor și îți amintește despre
copilăria eternă. conexiunile pe care le faci te trimit
cu gândul la existența lui Dumnezeu. El îți vorbește
în felul Său, prin simboluri, oare, ești pregătit?
Rodica Dascalu
21 ianuarie 2022
veșmânt alb strălucitor
Lasă un răspuns