e vremea să se retragă durerea din lume

precum în nopți cu lună plină

apele mării-n reflux

să adunăm în inimi

lacrimi neplânse

presimțiri de fericire

răni tăcute

transfigurate-n frânturi de creație

devin rugăciune

căci ce altceva e poezia

decât clipe de viață

bucurie sau durere

disperare sau nădejde…

topite în creuzetul inimii

la flacăra iubirii

devin undă divină

bine și rău nu există

imn în univers-i poezia…

Dascălu Rodica _ Transfigurare /