un poem e tremurul aripii de înger când atinge sufletul

fiorul cititorului îndelunga sa tresărire

lacrima abia stăpânită

îmi dezvălui trăirile cu sfială mă trezesc din somnul adânc

coșmarul mișcării într-un cerc se destramă

îmi pun întrebări începe transformarea

momentul de grație e diferit poate fi o durere

o călătorie fascinantă o întâlnire memorabilă

sau câte puțin din toate

smerită în rugăciune pășesc atent

mă sfătuiesc cu propria conștiință

sunt o piesă într-un plan divin

ochii interiori se deschid

am rostul meu

privesc văd și observ dincolo de contur esența

lumea își schimbă înfățișarea

devenind…

/ Rodica Dascălu / Smerenie /