o casă, o grădină, un petic de pământ
plantat cu viță de vie sunt urme ale trecerii.
în timp, ele se estompează, apoi se pierd din areal.
ca și cum micul univers al familiei și-ar fi luat zborul
odată cu viul celor plecați. parcă nu ar exista decât lucruri
trecătoare. vița de vie încărcată cu struguri freamătă.
cândva, seva ei ți-a pătruns în sânge, infuzie de viață.
oricât de departe te-ai fi aflat și oricât de greu
ți-ar fi fost, simțeai cum te hrănesc
rădăcinile. cum te apără de vântul
potrivnic. din vechile corzi
pe o ramură a aceluiași arbore
renaște, precum o imagine în oglindă,
darul începutului de drum.
l-ai purtat cu tine pretutindeni.
într-o dimineață de toamnă te-ai întors
odată cu răsăritul. nimic din ceea ce este
măreț nu se pierde. era timpul să înțelegi.

Rodica Dascalu
13 septembrie 2021