iată, îți este dat să trăiești încă o primăvară.
forsythya își deschide ochii, scântei galbene,
într-un univers cenușiu. mălinul își îmbracă mantia
transparentă, verde crud, iar caisul, cel care
încurcă anotimpurile, se grăbește
să înflorească, indiferent
că-i primăvară devreme sau toamnă târzie, blândă.
sparge liniștea dinaintea nașterii trilul păsărilor.
absoarbe seva cioburilor iarba plăpândă.
pe fațada Teatrului de vară, dintr-o altă lume,
te privesc, cu ochii lor obișnuiți să cutreiere
nevăzutul, actori celebri.
încearcă în zadar să ne inspire.
pinii impunători ating cerul.
coroane tremurătoare trezesc îngerii,
chemându-i în ajutor.
doar o parcelă cu trandafiri
străjuită de cel mai frumos măr
pe care l-ai văzut vreodată
e în continuă prefacere.
mai întâi dispare fără motiv
pomul maiestuos. la câțiva ani distanță
sunt dezrădăcinați și trandafirii.
îmi stăruie în minte chipul angelic
al unui copil, de câțiva anișori,
alergând printre crengile grele de flori,
întinde mâinile, se ferește de spini, chiuie
fericit. oprindu-te, i-ai admirat inocența.
la câteva sute de kilometri, ghimpii unui război
greu de înțeles înțeapă ireversibil pânza realității.
curmă vieți, acum, când primăvara te îmbie să trăiești
învierea. bucuria nu e deplină. umbrită de o jertfă, mereu.

Rodica Dascalu
31 martie 2022