recent ai exersat căderea
în universul unei abrupte dezamăgiri.
cel pe care l-ai întâlnit avea chipul unui zmeu
precum cel cu șapte capete din basmele copilăriei.
nici în scenariile tale ascunse nu bănuiai
că e posibil să te acoperi într-o
astfel de pelerină cu irizații fioroase.
nimic nu poate fi mai grav decât indiferența
în fața absenței unei stări de luciditate.
înaintând vei avea și alte surprize.
când se simte în pericol egoul îmbracă
mereu alte înfățișări. doar doar
va reuși să te țină captiv.
te rog, nu abandona drumul ales
chiar dacă niciodată nu vei atinge
tărâmul unde îți imaginezi că vei fi fericit.
marginea îți dă o perspectivă amplă
ca și cum te-ai ridica deasupra realității
și ai avea abilitatea de a-i modela aluatul.
îți prezinți propria rețetă de supraviețuire
o piesă infimă într-un puzzle uriaș.
linii de forță se încheagă lângă alte mii
de variante posibile. pe toate va trebui
să le accepți. îmbrățișarea lor e singura
cale de a face saltul cuantic spre altceva.