sunt zile triste
în care durerea melancolia
încearcă să mă prindă-n în mreaja lor
caut să găsesc
leacul contra tristeții
m-aș gândi întâi de toate la iertare
încerc din când în cand
să mă iert pe mine însămi
mă apăr de tristețe prin acceptare
lucrurile au un timp al lor de a se întâmpla
uneori suferința se naște
când ai grabnice așteptări
răbdarea de a lăsa miracolul să vină
liniștea care precede bucuriei
se întâmplă
când mintea cu gândurile ei contradictorii
coboară în inimă
în acea armonie
dobândesc tăria coborârii în adâncuri
și scot la suprafață
remediul împotriva tristeții
iubirea
fără ea nimic nu se poate
simți curgându-ți prin artere
o lumină binefăcătoare
își are izvorul în inimă
lumina inundă trupul
devinit o sursă
e molipsitoare lumina ei
depășește hotarul corpului
propagându-se în unde
valuri nesfârșite
ale unui posibil ocean de iubire…
/ Rodica Dascălu / Remediul tristeții /