mă surprind deseori

reflectând la oamenii întâlniți

de-a lungul vieții

cândva

mintea stabilea ierarhii

percepeam oamenii ca fiind buni, răi

acum simt altfel

fiecare om întâlnit mă ajută să descopăr

ceva neștiut despre mine însămi

după anii trecuți peste noi toți

ne revedem imaginar la o întâlnire

în universul meu interior

întâmpin aleșii oaspeți

cu un cuvânt de recunoștință

conturul chipurilor s-a șters

a rămas însă lumina prețioasă

lecția nemuritoare

primită-n dar

de la fiecare om întâlnit

pe o anumită treaptă a vieții

urcuș spre veșnicie…

Rodica Dascălu / Recunoștință /