luna mai își revarsă frumusețea.
mereu orientate spre înalt
florile de castan ne îndeamnă
să privim cerul. purtându-l în noi
vom învăța să alegem la intersecție.
floarea de salcâm se apleacă
într-un gest de smerenie
amintindu-ne că
mai devreme sau mai târziu
ne vom întoarce în pământul
din care Dumnezeu
a creat lumea
însuflețind-o cu iubirea Sa.
despre curajul deslușirii semnelor
ne vorbește floarea de soc iar
parfumul delicat al florii de măceș
devine vehicul spre tărâmul nevăzut.
închid ochii. străvezie la început
o altă realitate prinde contur.
nu m-am întrebat însă ce mesaj
are să-mi transmită miezul ființei
partenerul
meu de drum lung.
îmi pot auzi glasul interior
numai în tăcere când mintea
încetează să mai proiecteze iluzii.
așa apar timide fascicule de lumină.
o taină se dezvăluie ușor.