când părți din suflet
fărâme de iubire se desprind
însoțindu-i în cer
pe cei plecați prea devreme
îmi rămân amintirile duioase
în anul din urmă
s-a intamplat o minune
am reclădit casa părintească
cu pereți acoperiș pomi viță de vie
cu toate trăirile
în încăperile inimii mele
mă-ntorc zilnic în mine însămi
în locul rămas intact
ca-n vremea copilăriei
mă-ntâlnesc stau la sfat
cu cei alături de care
mi-am împletit zilele anii
depănăm amintiri în fața focului
aprins din timp de tata
pe marginea patului
mama
cu chipul încadrat de basmaua de cașmir înflorată
ne privește-ndelung
iubirea din ochii ei
văpaie nesfârșită
răzbate peste ani
vie profundă
am avut cândva un brad împodobit
cu globuri aurii
am păstrat unul alb ușor ciobit
nu credeam că
un obiect atât de minuscul
îmi va dărui tandre aduceri aminte
sunt povești retrăite intens acum
când pruncul Iisus în brațele Fecioarei Maria
la fel ca odinioară
ne privește din icoana sfântă
aflată pe peretele din rasărit
simbol al credinței străvechi ce continuă să fie…
Rodica Dascălu / Nostalgie /