Boabe de rouă –

Lacrimi divine pe flori

Plânsul naturii…

/ Rodica Dascălu / Plânsul naturii /

Ulcică de lut-

Visul unui buchețel

De ghiocei puri…

/ Visul_ haiku / Dascălu Rodica /

o prețioasă clipă de răgaz

abia atingând apa vălurită a mării

pescărușii tulbură liniștea amiezii

fâlfâie din aripi zbor înalt

sufletul în doru-i nesfârșit de acasă

îi însoțește purtat pe aripile lor cenușii

larg deschise spre cer

suflet și pasăre zbor împreună

în universul plin de taină

urcuș în spirală presimțire

a altui zbor ce trece prin cruce

o clipă cât o eternitate

esență de fericire

poleit cu senin roz purpuriu

sufletul plutește pe aripi de îngeri

sau poate doar pe aripi de pescăruși

împreună sau solitari

planează deasupra luciului apei

valuri nesfârșite ale apei

perpetuă mișcare în univers…

/Rodica Dascălu_ Plutire /

iubire

fluid diafan și subtil

ce umbli prin lume

și conectezi în chip nevăzut suflete

te-am căutat neobosită în jur

am alergat să te descopăr

în oameni în zbor în cerul plin de stele

nu bănuiam cât ești de aproape

o clipă de liniște profundă

e de-ajuns

pulsul inimii-n rezonanță

cu ritmul universului

în taină ascult pe Cel ce-mi grăiește

– privește în tine ești iubire

învață limbajul ce-ți permite

să depășești bariere –

captivă însingurată în colivia eului

deschid ușa-i zăvorâtă

încercare grea

dobândesc curajul de-a îndura umilința

renunț la prejudecăți iluzii

reînvăț zborul

drumul iubirii abia se întrezărește

primii pași îi fac renăscând din mine însămi

iubirea începe cu mine

tot ce știu să fac este să dăruiesc

un zâmbet o blândă mângâiere

iubirea începe cu tine

cu tine …

/ Rodica Dascălu / O lume a iubirii /

nori pufoși insule de alb

alunecă pe-un cer împăcat

aripi diafane

îngeri-n drum spre pământ

ajutor celor aflați în impas

norii-n mișcare

plutesc în împărăția divină

cer roz purpuriu

aud șoapta adâncă a sufletului

când mă aflu-n lume

mi se pare că sunt important

și totu-i posibil

aici în universul divin

sunt acasă

parte din întreg

întregul se oglindește în mine

comuniune tainică

viața…

/ Rodica Dascălu / Să fiu în comuniune /

în grădina-nmiresmată

clădită cu jertfă în sufletul meu

pe lângă delicatele flori

cresc ierburi nefolositoare

răsărite la-ntâmplare

din cine știe ce semințe purtate

de vântul cosmic

să le îndepărtez nu-i ușor

rădacinile lor s-au împletit

cu rădăcinile florilor

mai mult

ierburile nefolositoare

consumă hrana lumina

să înlătur ce e de prisos

înseamnă să desprind fărâme de suflet

evit repetarea aceleiași lecții de viață

prin acceptare

în sufletul meu trăiesc

flori nemuritoare și ierburi fără folos

în comuniune

binele și răul se-mpletesc

într-o țesătură vie

însăși viața …

Rodica Dascălu / Binele și răul /

ochii inimii

fereastră interioară

prin ea pot citi precum într-o carte

înfrângeri, duioase amintiri, iubiri neîmplinite

aleg să fiu singură

fereastra-i contur întunecat sufletul trist

prea multe căutări făr-nțeles

târziu descopăr sensul adânc

în flori în arbori în oameni

viața se trăiește

timpul rămas curge

ochii inimii fereastră interioară

aleg să fiu singură în pace

fereastra-i contur luminat de-o flacără

liniștea mă îmbie să călătoresc

flacăra luminează drumul labirint complicat

mă poticnesc

e timpul să mă întorc în lume

nu pot înainta spre lăuntrul din mine

fără să fiu împreună

reaprind luminile stinse ale sufletului

întind mâinile primesc bucuria

de a trăi timpul rămas…

/ Rodica Dascălu / Fereastră interioară /

înaintezi pe puntea fragilă a vieții

ai parte chiar de lumină

există și zile cu eclipsă

aparent luna întunecă soarele

tristețea umbrește puțina bucurie a inimii

și stinge lumina în univers în oameni

doar inelul de foc fosforescent

trimite-un mesaj

speranța rămâne

soarele va renaște din el însuși

la fel de strălucitor…

Dascălu Rodica / Eclipsa /

februarie primăvăratic

imaginea copacilor desfrunziți mă uimește

crengile lor brațe delicate

ridicate spre cer într-o rugă abia șoptită

oare ce scriu pe cerul nesfârșit atâția copaci

împletindu-și crengile în mijlocul pădurii

unda unui gând freamătă

trimite Doamne sevele albe din adânc

umple tulpinile noastre cu rostul vieții

muguri plăpânzi roșiatici să tâșnească

dă-ne un semn că primăvara-i aproape

pictează Doamne peste cenușiul din noi

primăvară multicoloră înmiresmată

un nou început…

Rodica Dascălu / Presimțiri /

sufletul poartă un dialog neîntrerupt

între minte și inimă

între mintea mereu doritoare de a avea

și inima mereu doritoare de a iubi

proces de neoprit

între lume și viața lăuntrică

pașii unui dans devenire

poposește tristețea are rolul ei

ce e tristețea e greu să dau un răspuns

poate-i o rană vie în suflet

vrea să fie acceptată

este parte și ea din viață

mă gândesc să-i acord o șansă să-i ascult plânsul

dacă aș fi prezentă aș învăța

despre speranță nădejde

în stare de alertă

sufletul trist își cicatrizează rănile

reîntregit își reia urcușul

dialogul între minte și inimă

rămâne

din ce în ce mai puțin în minte

din ce în ce mai mult în iubire…

Rodica Dascălu / Devenire /