Renaștere

 

fără suișuri sau căderi

un drum liniar

aparent viață

monotonie

– de-ar trece timpul mai repede, îmi spun!

trec ore, zile, ani în șir, nepermis de mulți

nu aflu lucruri despre mine

sau despre cei alături de care îmi duc traiul

suntem împreună și totuși singuri…

 

o zi ca oricare alta

pericolul pare de netrecut

situație limită

o aprigă furtună retează copacul

tulpina purtând măreața coroană

se prăbușește

 

după cădere nimic nu mai este la fel

 

se-ntâmplă

că trupul trăiește

în deznădejde orbi umblăm prin lume

lipsiți de harul vieții…

 

se-ntâmplă

în cădere trupul să devină șubred

dar sufletul descoperă viața

în scrum și-n cenușă…

 

din buturuga

cu rădăcini adânc împlântate-n tărâmul etern

un fir plăpând răsare

întrupare a sevei care urcă

firava tulpină continuă să crească

prefigurârd peste timp

falnic arbore

renaștere…

 

/ Rodica Dascălu / Renaștere /

Înflorire

există un timp

din aprilie până-n iulie

când natura înflorește…

există un timp

până-n ceasul trecerii

când sufletul se trezește

și înflorește precum natura…

așteptarea

mereu altfel

mai întâi ard patimi

și-n acest spațiu liber

nou început primăvară…

după o îndelungă răbdare

când nu mai avem așteptări

țâșnește viul

sufletul se deschide precum o floare

absoarbe lumină

soarele însuși se oglindește în luciul petalei…

 

sporirea talantului primit în dar

durează uneori o viață

dacă oferit lumii

rodește

în cer e sărbătoare

înfloresc zarzării cireșii merii

apoi salcâmii castanii

sau arborele catalpa

în iunie-iulie…

/Dascălu Rodica / Înflorire /

Vis împlinit

am încheiat un târg

partener nimeni altcineva

decât un vis de demult

dacă reușesc să cristalizez din durere

iubire

el visul îmi dă la schimb bucurie

zidim

timizi ne apropiem de liman

mulțumim

împreună plantăm flori în inimi deschise

o aură nevăzută

deschide calea oricărui vis

când împlinit

pornește spre oameni…

/ Dascălu Rodica / Vis împlinit /

Cuvântul

primăvara clădește o lume

precum cuvântul destine

începe timid cu primii ghiocei

înflorirea pomilor

pârguirea fructelor

coacerea grânelor

ea, primăvara învăluie trupuri

subtil se strecoară

în cele mai adânci cotloane ale inimii

primăvara-i o fereastra magică

prin care mă-ntorc

la vârsta inocenței

rup firul tainic al tăcerii

năvălesc cuvintele

cele bune parcă-s flori de cireș

câteva sunt triste

spuse-n joacă sau greșit înțelese

sunt flori ofilite

și cer vindecare prin alint mângâiere…

 

înainte de a-și începe zborul

cuvintele

cer puritatea florii de cireș

doar așa pot construi destine…

/ Rodica Dascălu / Cuvântul /

Primăvară

cu mantia ei de flori

purtată de adieri abia șoptite

primăvara

umple inimi cu petale

chiar de-un curcubeu colorate …

doar tristețea se tânguie

nu-i timp de albine de fluturi

primăvara să-și caute de drum!

ea continuă

înmiresmează grădinile

cu parfum suav de liliac

pictează pomii poienile cerul

împrăștie lumină

ochii mei prind câteva scântei

pretext de-a primi bucuria în suflet…

da, am aflat:

primăvară, numele tău e bucurie!

/Dascălu Rodica / Primăvară /

O altfel de școală

regăsirea luminii pierdute

menire-i aici pe pămant

a o vedea în viitor iluzii fără fond

în cenușiul zilei nu-i de găsit

lipsită de bucurie viața-i ternă acum

ce-ar fi să caut lumina într-o amintire?

da o amintire…

 

zi după zi an după an

cinci la număr

deschid și închid o ușă masivă

învăț la universitatea cunoașterii

obiect de studiu

structura materiei

până în cele mai mici amănunte

molecule atomi nucleu electroni

și totul continuă să se dividă

nimic nu e static

electronii se învârt pe orbite

în jurul nucleului

mișcare ondulatorie

atomii pierd și primesc electroni

devin instabili continuă să formeze

configurații stabile…

 

dar cine mă învață chimia iubirii

cine îmi spune cine sunt

la ce îmi ajută toată știința lumii

dacă nu deschid ușa interioară

dacă nu surprind viul din mine și din toate?

 

mai târziu am învățat

o astfel de ușă se deschide

dacă ai absolvit o școală mai puțin cunoscută

cea a vieții care trece prin cruce…

/ Rodica Dascălu / O altfel de școală /

Speranța

coboară cerul fumuriu

cad fulgi de nea

prea timpuriu înflorită-n inimă

o crenguță se roagă

vremea rea s-o ocolească

altfel visul ei de-a rodi

s-ar sfârși prea curând…

speranța florilor de cais sau prun sau cireș

e ceva profund precum sensul vieții la oameni…

deși o ninsoare târzie

oricând e posibil să cadă

pomii își împlinesc menirea

nimic nu-i poate opri din drum…

trăiesc la fel

dacă speranța îmi este lăcaș

în lăuntrul ei făuresc vise

înfrunt pericol intemperii obstacol….

/ Rodica Dascălu / Speranța /

Bobul de grâu

sămânță îmbrățișată de pământ

bobul de grâu

renaște în firul plăpând

nesfârșitul câmp verde de grâu

mângâiat de soare legănat de vânt

lan de spice aurii…

boabele de grâu

prefigurarea pâinii

hrană pentru trup

credință pentru suflet…

omul urmează același destin

lanțul transformării se repetă

naștere viață comuniune

crește în lăuntrul său omul

se împlinește

dăruiește semenilor

din ceea ce este…

Rodica Dascălu / Bobul de grâu /

Nemurire

secvențe de viață

uit să privesc cerul

răspund cu indiferență la iubire

ignor mugurii îndrăgostiți de soare

văd totul în ceață

contur nedefinit orbire

sufletul gol

se stinge ușor…

când inspirată făuresc un poem renasc

un vers e de-ajuns s-aducă lumină

ruga inimii schimbă preface

viața însingurată a unui om

locul de întâlnire cu cei aflați în nevăzut

amintire duioasă renaștere…

pâcla de pe ochi se ridică

privirea-i limpede

inima vede inimi

nemurire…

/ Dascălu Rodica / Nemurire /

Jocul

un cerc jucăuș

proiectat cu o lanternă

pe un zid cenușiu

devine magie pentru o fetiță cu părul bălai

în jur câțiva prichindei

vor să prindă cu palma cercul de lumină verde

freamăt joc bucurie

și totuși

în atmosfera plină de culoare

cu zbucium glasuri zglobii alergare

există reguli

iar copiii de câţiva anişori le respectă

lanterna magică trece de la un copil la altul

înțelege greu să se despartă de ea

o fetiţă de-o șchioapă

viața este un joc cu reguli legi

ce se cer a fi respectate

avem libertatea de a alege

să fim responsabili

dacă privim cu iubire copiii

vedem că jocul lor e viață…

/ Dascălu Rodica /Jocul /