Omul de zăpadă

o zi cu soare ianuarie opt

turnul catedralei profilat pe cerul imens

emană liniște izvor al credinței

nori diafani alunecă lin

univers în continuă mișcare

un stol de vrăbii gureșe

confundă anotimpurile

și cred că-i primavară

stolul de porumbei jucăuși

zboară spre cetina de brad

un grup de copii

încearcă să doboare un om de zapadă

construit cu trudă de alți colegi de joacă

reușesc scot un chiot de bucurie

la câțiva pași depărtare

o tânără mamă și copilul ei de câțiva anișori

construiesc împreună un om de zăpadă

tânăra mamă modeleaza cu migală

bulgări imenși de nea

îmi vine în minte un gând

tânăra mamă șlefuiește cu iubire

sufletul inocent al copilului

care nu contenește să pună întrebări

de ce construim omul de zăpadă

dacă soarele îl topește

răspunsul mamei vine senin

privește câți oameni se bucură

când trec pe lângă noi

se opresc zâmbesc fac fotografii

chiar dacă darul nostru oferă

o bucurie de-o clipă

merită să construim…

 

/ Rodica Dascălu / Omul de zăpadă /

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *