într-o încăpere ușor umbrită,
cu fereastra deschisă spre grădină,
privești cum petale purtate de vânt
țes covor multicolor.
o tandră ninsoare
printre galbene păpadii.
câtă explozie de culoare!
înseninată, o clipă, de lumina
primăverii, percepi ritmul haotic
al inimii, aflată mereu în așteptarea
unui cuvânt de iubire.
totul e posibil încă.
nimeni nu știe
să-ți spună
dacă îl vei mai auzi.
imaginează-ți numai,
doar așa creezi realitatea.
nimeni nu știe
Lasă un răspuns