cortina deznădejdii a căzut,
neașteptat, în toiul celei
mai atractive scene
din spectacol.

când acel ceva autentic
dintr-un om începe prăbușirea,
brusc, el se trezește din amorțeală.
alegând să trăiască,
se reclădește. iubindu-se
pe sine învață să-l ajute pe celălalt.

dar, la fel de bine, obstacolul
îl poate răpune. ești spectatorul
alunecării în infern. imposibil
ca mugurii reconstrucției
să nu se ivească.

valoarea lui se transferă în ceilalți.
nimic din ce-i măreț nu se pierde.
Dumnezeu pregătește pentru noi
daruri. nu suntem încă la înălțime.

Rodica Dascălu

13 ianuarie 2021