cuvântul zidește mângâie iartă umple goluri

tăcerea pare lipsită de sens de adâncime

uităm prea ușor că mesajul Lui subtil

îl vom auzi dacă în noi e liniște deplină

poți învăța curajul privind

cum floarea de anghinare sfidează frigul

sau cum un fir de trandafir continuă să fie

sub stratul gros de brumă

ramurile brazilor sugerează zborul

/ priviți spre cer, veți afla nemurirea,

dacă știți să scrieți cu folos în suflete! /

frunzele ruginii în cădere dau mărturie

moartea are propria ei măreție

soarele înainte de apus își ia rămas bun

pădurea se aprinde arde vâlvătaie

presimțire a morții înaintea învierii

mereu în alergare uităm să fim

ne pierdem la răscruce…

/ Rodica Dascălu / La răscruce /