Pe o punte invizibilă,

Situată între două lumi,

Sufletul pendulează continuu,

În căutarea propriei străluciri.

E seară,

În spatele ferestrelor luminate,

Întrezăresc o dinamică de neoprit a vieții,

Drame, singurătăți, bucurii, speranțe, …

Rămân în exterior și privesc cerul cenușiu,

Dincolo de nori, există-un adânc,

Un înțeles,

Pe care-l pot regăsi,

Întorcându-mă în mine însămi.

Învățând din timp,

Să călătoresc spre izvorul vieții,

Când bezna mă învăluie în lume,

Nu-mi este greu să aprind lumina interioară

Și să-mi hrănesc sufletul,

Cu o rugăciune

Pentru vii și adormiți…

/ Rodica Dascălu / Înțeles /