”Principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa.” _ Anton Cehov, Pescăruşul

cine sunt? un om care își poartă crucea. uneori, durerea se cuibărește, crește asemeni bulgărelui de zăpadă, rostogolindu-se. când uiți că viața îți este partener, încercarea rodește. fructele ei se numesc deznădejde, boală, alunecare în abisul singurătății. te învârți într-un cerc fără ieșire. așa se întâmplă când nu ești în dialog cu Dumnezeu. când ai încredere în viață, partenerul tău subtil, descoperi ființa interioară. adică ai acces la intuiție. poți anticipa situații. dovedești rezistență la intimidare. ai însușirea de a lua decizii. privești frontal piedicile ivite. treci mai ușor prin momente limită, chiar dacă acestea îți cer asumarea unui risc major. sau alegerea celui mai eficient drum dintr-o multitudine de soluții posibile. dacă vrei să supraviețuiești va trebui să depășești margini, să respiri în același ritm cu viul cosmic. procesul e rapid. timpul pare tot mai scurt. devin atentă. ascult. învăț. accept. după fiecare ieșire la liman apar scânteieri de bucurie, fulgere răzlețe, ce rescriu cu răbdare o harta interioară. calea spre sursă e atât de îngustă încât nu pot merge doi decât dacă formează un întreg. scrisul în propriul suflet, în permanentă relație cu celălalt…

Rodica Dascălu
5 aprilie 2021