împovărată captivă unui gând de neacceptare

o tânără mamă învață mersul prin neguri dense

copilului ei cu chip de înger îi sunt frânte aripile

 

își poartă lumina pe chip o altă mamă căruntă

are fruntea senină tocmai a învățat cât poate duce

copilul ei un adult cu privirea absentă are nevoie de sprijin

mamei îi cresc aripi e un om printre îngeri

 

privesc așa cum aș asculta o poveste

dăruiesc un zâmbet

uși interioare se deschid cad văluri ceața se împrăștie

retrăiesc clipa de fericire a mamei când copilul ei primește

premii dar și disperarea când împotmolită în lutul existenței

lipsită de reazăm își continuă calea

 

mama e un revelator care aduce la lumină

duioșia șovăiala iubirea

 

suntem atât de fragili un singur pas

desparte rezistența la schimbare

de starea când începi să înveți zborul

acest pas trece uneori prin infern

dar nimic nu-i prea greu

când tu dai viață puiului de om…

 

/ Rodica Dascălu / Fragilitate /