viața mă poartă
în teritorii nebănuite.
mi-a devenit cuib chiar
și o țară îndepărtată unde
fiul a ales să rămână o vreme.
un fluid de neoprit curge
prin vasele capilare
ale existenței.
observ
cum firul
plăpând răzbate
prin frunzișul veșted.
în mine se naște dorința
de a lucra ogorul cunoașterii.
încercările sunt atât de adânci
încât încep să scriu prima poveste.
e timpul să-mi regăsesc ființa.
păstrez esența întâmplărilor.
adevărul se reîntregește
din crâmpeie adunate-n buchet.

Rodica Dascălu

3 – 4 martie 2021