zilele trec într-un ritm alert.
nu-mi pare rău, regret doar
neștiința de a trăi bucuria.
mă întorc în timp.
în satul de câmpie înviorat
de susurul unui pârâu,
lângă fântână, mă văd
copil între copii.
inventăm jocuri și jucării.
o păpușă din cârpă
cu trăsături desenate-n creion
și păr din mătase de porumb
ne cheamă în jurul ei.
adesea ne certăm
supărarea nu prinde viață
continuăm cu aceeași vigoare.
trec anii. am uitat să trăiesc
intens precum în copilărie.
fac alegeri nu tocmai inspirate
pași tremurători mă poartă
într-un labirint complicat.
vechile pasiuni se estompează.
alte activități devin prioritare.
nu mai pot trece ușor peste un eșec
decât dacă mă opresc din alergare.
întâlnesc profesori mai puțin obișnuiți:
încercarea, neîncrederea, singurătatea.
spre apusul vieții mă regăsesc.
nu e prea târziu niciodată.
îmi împlinesc visul
bucurându-mă.

Rodica Dascălu

27 mai 2021