ai încercat prăbușirea
urmată de o încremenire
a inimii precum cea a unei
stânci. dar cum nimic niciodată
nu se oprește percepția ta e doar
o aparență. adierea emisă de sursa
divină continuă să unduiască marea.
pescărușii sparg liniștea cu țipătul
lor. dar și glasul copiilor. tânjesc
să trăiască într-un univers
al bucuriei. visul lor,
îmbrățișarea.
privindu-i gândești că așa
ar trebui să arate Lumea lui
Dumnezeu. numai acolo iubirea
nu încetează. în lumea omului însă
compasiunea, răbdarea, bunătatea
au limite. și totuși chiar și o stâncă
inaccesibilă, aflată în peisajul
sincerității, se poate clătina
la un simplu ecou.

Rodica Dascalu
28 iunie 2021, Constanța