străbat parcul îmbrăcat în alb.
admir peisajul de iarnă,
spunându-mi:
voi ajunge la întâlnire,
locul magic unde astăzi
se ridică vălul dens al uitării.
un om, cometă grandioasă care
a luminat cândva deasupra unui
spațiu viu, merită din plin aplauze.

chemarea mea de a admira
imagini care vorbesc cât
sute de cuvinte
oglindește nerăbdarea
de a alerga după himere.

și totuși, dacă știi s-o citești,
fotografia are putere
și puterea ei crește în timp.
când însoțește cuvântul scris
reflectă un mod de a lăsa urme.
sunt cu mult mai trainice decât
cele efemere, desenate fugar
pe vasta pătură de nea
a existenței.

Rodica Dascălu

20 ianuarie 2021