Darul naturii

 

 

oglindă a memoriei

suflarea divină din noi

nu se supune legilor lumii

mă raportez la ea: cine sunt?

 

urmează îndelungi căutări

aștept să trăiesc minunea

o găsesc deghizată în poem

 

unui bătrân rătăcit pe străzi

îi spun cu smerenie: sărut mâna!

ochii lui capătă limpezimea apei

surprins soarele se oglindește în ei…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *