ai păstrat amprenta fiecărei
întâlniri, un loc bine conturat,
precum o grădină, unde celălalt
vine, îndepărtează ierburi, respiră.
din când în când, udă florile.

în prețiosul timp rămas
ți-ai dori să scrii câteva poeme,
lentile magice, cu ajutorul cărora
vei vedea mai ușor
în infinita lume nevăzută.
te scufunzi în adânc și recreezi
crâmpeie de adevăr, un cuib
de perle. înșirate ar putea
deveni colierul de vis.
doar dăruindu-l dobândește
valoare. obrajii aprinși, un semn.

Rodica Dascălu

16 ianuarie 2021