pierdem de-a lungul vieții

calități prețioase deprinse în copilărie

cum inocența mirarea întrebarea

și definim drept priorități

lucruri inutile

hrana copilului interior

nu-i costisitoare

o clipă de răgaz

cu amintiri duioase

regăsirea în fața icoanei

aflată într-un colț al casei

unde în singurătate

înalțăm o rugă:

omul de lângă noi să reușească!

când privim o floare o gâză sau stelele nopții

copilul din noi e iubire

dacă surprindem

bucuria pe chipul lui nevăzut

când descoperă lumea

învățăm ce e nemurirea…

/ Rodica Dascălu / Copilul interior /