iată, Soarele, sursa luminii și a vieții se coagulează într-o nucă, jucându-se cu imaginația noastră. existența plină de încercări ascunde, totuși, un miez dulce, pentru care merită să trăiești. mai întâi, îndepărtez învelișul exterior, cu gust amărui. urmează “proba de foc” a dezvelirii miezului din carcasa dură, lemnoasă. curajul, încrederea, asumarea sunt tot atâtea căi ce duc spre spargerea zidului ce separă realitatea imediată de esență. trec de aparența lucrurilor. renunț la prea multele judecăți. mă aplec și ascult șoapta firului ierbii, trilul păsărilor într-un dialog perpetuu, cântecul greierilor, plânsul tăcut. are loc o explozie interioară. se naște un spațiu vital nemărginit. întreaga realitate se reflectă, în toată splendoarea ei.

Rodica Dascălu

5 iunie 2018