asculți șoapta firului de iarbă.
ești atent, iar păsările parcă
îți vorbesc prin triluri.
părerile de rău, plânsul tăcut
creează spații albe, fără margini.
începi să colorezi în voie o altă lume.
lumina verii, o explozie,
năvălește în zori, pentru a închide
cupa florii de regina nopții, adunând
în ea roua cuvintelor.
apoi, din petală în petală,
coboară, însoțindu-te la drum
spre adâncimea unui roșu trandafir.
parfumul altui univers te învăluie.
existența plină de obstacole
ascunde întotdeauna un miez,
pentru a-l afla, merită să cutreieri.
percepe întreaga imagine
doar cel care iese din peisaj
depășind conturul propriei bucle.
Rodica Dascalu
7 iunie 2022
celui care iese din peisaj
Lasă un răspuns