merg pe aleea grădinii și șoptesc: îți mulțumesc, Doamne, pentru o nouă primăvară! simt căldura respirației Tale prin fiecare celulă a inimii. îmi ești atât de aproape încât oprindu-mă din alergare, Te recunosc în liniștea profundă a naturii, tulburată ușor de trilurile păsărilor. te văd în poienița cu toporași, în galbenul tufelor de forsiția și în orice rază de soare. mă bucur când îmi văd umbra. e dovada vie că trăiesc. iartă-mă, dacă, absorbită prea mult de împlinirea propriilor dorințe, uit de Tine. îmi dai putere când celălalt este pe primul loc în sfera frământărilor, iar eu învăț să uit de îngrijorările mele. e singura cale de a ajunge la Tine. doar atunci pot accesa darul, o infinitate de lumi ce abia așteaptă să se trezească la viață…

Rodica Dascalu

9 aprilie 2021