5 iunie 1982. Pentru mine și soțul meu, această zi senină de vară a fost momentul unui început. Plini de încredere, înconjurați de părinți, prieteni și colegi, convinși că existența ne așteaptă cu brațele deschise, aplaudându-ne, am făcut primii pași. Nu bănuiam că greul ne așteaptă la cotitură. Credeam că viața e o succesiune de întâmplări fericite. Au fost într-adevăr și astfel de evenimente, dar pe măsură ce înaintam am trăit primele încercări, dar și bucuria depășirii lor. Iată, au trecut 38 de ani de la evenimentul cununiei civile. Căsătoria, un dans pe care îl învățăm zi de zi, potrivindu-ne pașii… Nu este simplu. Și, deși pare de necrezut, încă mai avem multe de înțeles, de asimilat. Procesul conviețuirii în doi, apoi în trei, împreună cu copilul, și așa mai departe, împreună cu ceilalți, ne va solicita răbdare, prezență și atenție până la capăt… Cei 38 de ani, cu trăirile lor, sunt agoniseala noastră de neprețuit. Ei și-au lăsat amprenta asupra sufletelor noastre, aflate vremelnic în călătorie… Mulțumim, Doamne, pentru darul vieții! ❤️

Rodica Dascălu

5 iunie 2020