doamna învățătoare

cât timp a lucrat la școală

i-a învățat pe copii alfabetul cântul ruga

acum e la pensie și croșetează macrameu

mileuri simple sau complicate prind viață

frânturi dintr-o lume creată de ea cu migală

într-un început de martie

sufletul partenerului de viață

a zburat spre alt tărâm

rămâne singură

pe copilul ei om matur la casa lui îl vede rar

trăiri demult apuse devin tot mai prezente

privește în gol uită întâmplările recente

mintea confuză inventează povești

fredonează cântece recită poezii

rostește rugăciuni pentru ei

elevii de ieri păstrați în suflet

 

prezentul dureros se împrăștie

asemeni parfumului unei flori într-o grădină

mult prea înmiresmată

 

doamna învățătoare

acum se află în casa fiului

nu-și amintește cine este

dar nici cine este el

copilul ei…

 

/ Rodica Dascălu / Amnezie /