străzile slab luminate / saci cu deșeuri
depozitați la întâmplare / oameni slabi palizi cu
mâna întinsă pentru o monedă de zece bani și o felie de pâine
totul mă tulbură
zâmbetul vorba bună îmbrățișarea se sting / îmi sunt de prisos
ridic ochii implor: arată-mi ceva frumos, Doamne!
sufletul plânge, e multă tristețe în lume!
cerul senin îmi zâmbește prin mii de stele
l-am recunoscut e bolta cerească
din copilărie / închid ochii sunt în
grădina casei / tata privește
strugurii abia pârguiți
evocă amintiri duioase din tinerețe cu o precizie uimitoare
ascult greierii / dintr-o data
orașul aproape pustiu
prinde viață…
/ Rodica Dascălu / Amintire /