îți dorești să auzi ropotul ploii cum udă
pământul însetat. oricând și oriunde,
științific, fenomenul e posibil.
în alt peisaj al planetei,
norii se destramă, aerul fiebinte
ofilește vegetația, seceta cuprinde întregul
areal, iar altcineva suferă de sete, de foame.
la fel se-ntâmplă cu resentimentele.
au ecou imediat sau răbufnesc peste ani,
în realitatea ta, o filă însângerată,
de ce eu, de ce tocmai mie.
undeva, pe aproape,
se nasc războaie între vecini.
puterea creatoare a cuvântului există.
viața îți permite să exersezi libertatea
alegerii, de preferat ar fi să afli,
mai întâi, cine ești.
în lumina dimineții, îți privești rana.
accepți să te doară, clipa vindecării se apropie.


Rodica Dascălu
5 mai 2022

toți suntem un întreg

te abați din drum și intri în crângul
cu arbori fortificați de vuietul furtunii.
ani în șir ți-ai dorit să cunoști supraviețuitorii
unor grele încercări. descoperindu-i, trăiești
din plin fiorul. ai avut timp să-ți evaluezi
în tihnă trecutul. să vezi cum golul singurătății
te înfășoară strâns ca giulgiul lui Lazăr
cel înviat după patru zile.
pentru o clipă de pace,
aI plătit un preț, mergând
pe frânghia subțire dintre viață și moarte,
întinsă deasupra unui fluviu tumultuos.
la Sfânta Liturghie, ai gustat din potirul veșniciei.
în alt spațiu, primăvara se strecoară anevoie
printre trupuri fără viață, aliniate pe caldarâm.
totul în jur e scrum. gândul aleargă
spre cel care plătește cu sânge
ora ieșirii tale din timp.


Rodica Dascălu
4 mai 2022