sub povara zăpezii crengile de brad
par aripi țesute din mătasea cea
mai fină ele mă poartă în iarna
copilăriei când gerul oricât
de aprig era își păstra
nealterată chemarea
spre joc și bucurie
dintr-o suflare
zugrăvea
pe ferestre
cel mai delicat motiv
floral de fiecare dată altul

/ Rodica Dascălu /