El mă îndeamnă să privesc în mine
nu cumva povara vieții depășește
puterea mea de a îndura?
se știe când ai prea mult zahăr în sânge
ca celula să-l recunoască drept hrană
e nevoie de o substanță cheie insulina
altfel dulcele în exces devine boală
cu atât mai grav când vorbim de tristețe
viul lăuntric e invadat de temeri iluzii
îmbraci haina cernită a disperării
o prăpastie te desparte de viață
construiești cu migală o punte
ierți și îți spui /a fost doar o etapă un dar /
într-un pumn de cenușă sunt precum un lăstar viu
pregătit să iubească mai mult ca niciodată lumina…
/ Rodica Dascălu / Limite /