noaptea se destramă în freamăt de frunze

amiaza zilei pictează universul

spre seară cenușiul învăluie lumea

nebănuitele nuanțe dau farmec existenței

 

timpul lăuntric mă absoarbe

în lumina făuririi unui destin

e fascinația întalnirii cu propria ființă

 

cad din ce în ce mai rar mă ridic tot mai ușor

cu brațele deschise a îmbrățișare…

 

/ Rodica Dascălu / Fascinație /

tristețea face-un popas

în albia secată a unui pârâu

se așază la sfat cu pietrele / martori

ai apelor învolburate ce poartă încă vii

amintiri cu pești și șoapte și susur de izvoare

tristețea braț la braț cu liniștea învăluie spații

inima ascultă plânsul padurii dorul ei de ape repezi

vântul a tăcut a încetat orice foșnet / împietrire moarte

 

pe neașteptate în tăcerea deplină țâșnește viața

zborul diafan al fluturilor albi / un dans în doi rotire

în spirală spre cer / se opresc o clipă pe corola unei flori

câte un fluture singuratic se avântă în căutarea celuilalt

zborul are sens doar în doi

 

o bucurie umple valea / sunt glasurile copiilor

Maria și David aleargă desculți pe pământul însetat

vocile lor cum susurul apei / tăcerea prinde viata / copiii

inventeaza jocuri cu viteza curgerii unei cascade

 

liniștea viața bucuria creației unde pier toate?

 

/ Rodica Dascălu / Zbor în doi /